Urme ale Prezentului/ Traces of the Present
Andreea Medar


Curatori/curators: Mălina Ionescu, Călin Petcana


RO
” Alfabetul Andreei Medar se construiește, simultan, din mai multe surse, și din premise diferite – doar aparent antagonice. Scrierile sale sunt mesaje care sunt în același timp imposibil de citit și citibile imediat, deorece ele devin, dincolo de sensul lor literar, semn plastic, imagine care se transmite cu întreg conținutul său emoțional, personal și subiectiv. Ceea ce transmite( sau evită să transmită) Andreea Medar vine din universul său interior, din experiența sa directă, istorie personală, mesaj sau frază care are sens doar în universul închis, familiar. Această reținere în a comunica direct mesajul care oferă cheia citirii întregii sale atitudini artistice este dublată, în plan vizual, de o deschidere și o libertate cu totul specială față de expresia tehnicii și a materialului cu care lucrează. Aici intervine – sau poate interveni hazardul, și forma pe care o poate îmbrăca mesajul este de multe ori surprinzătoare și independentă de conținut. Mesajul este astfel nu atât conținut al lucrării, cât un element al său, alături de spini, de forma umană chinuită, și de cromatica sumbră sau reținută. Lucrările Andreei Medar pot fi, la prima vedere, citite ca ilustrând dramatismul experienței umane, dar există o dimensiune ludică a expresiei care oferă și altă cheie de lectură. Criptarea, ascunderea mesajului nu sunt retorice – în ciuda dramatismului transpunerii, ci traduc în modul cel mai direct, procesul de sublimare a experienței și sensibilității personale în expresie vizuală, expresie vizuală care, cu toată încărcătura sa emoțională de o sensibilitate extremă, transmite libertatea, bucuria experimentului și joaca cu posibilitățile nelimitate de expresie pe care ți-o dă (doar) actul artistic”. (Mălina Ionescu)


EN
“Andreea Medar bases her visual alphabet on several – different and only apparently contradictory – premises. Her inscriptions are at the same time impossible to decipher and immediately lectured, because beyond their literary meaning they become visual signs, images which offer the viewer their entire emotional, personal and subjective content. That which Andreea Medar transmits (or avoids transmitting) comes from her inner universe, from her direct experience, from her personal history: messages or phrases with a meaning impossible to fully understand from the outside. This very emotional reticence in directly communicating a message which would offer the key to her entire artistic approach is doubled, visually, by a paradoxical opening and freedom in what concerns the media, expression, technique and materials she works with. Here she plays – or is open for the play - with haphazard, and the form of the message is often surprising and completely independent from its meaning. The message is therefore not as much the content of the artwork, but only one of its elements, alongside the thorns, the suffering human shape and the somber or minimal color. The works of Andreea Medar can be, at a first glance, lectured as investigating the drama of the human existence, but there is a playful dimension in the expression that opens towards a different interpretation. The ciphering and the hiding of the message are not emphatic or rhetorical – in spite of the dramatic expression, but they translate in the most direct way the visual sublimation of the personal experience and sensitivity, a visual expression which, with its entire emotional charge of an extreme reactivity, transmits the complete freedom and the play with the infinite possibilities offered by (only) the artistic expression”. (Mălina Ionescu)

Vide by Medar Mihai